ALBIREA DINTILOR

Albirea dentara este un procedeu conservator de indepartare a discromiilor dentare reduse sau moderate, prin utilizarea unor substante specifice numite peroxizi. Exista doua substante de baza: peroxidul de hidrogen si peroxidul de carbamida.

       Produsele chimice de albire ce se aplica pe suprafata smaltului vor realiza o “albire externa” – albire a dintilor vitali – indepartand coloratiile dinspre exterior spre interior, nealterand coloratia dentinei. In cazul dintilor devitali (cu tratament endodontic), coloratiile se vor indeparta dinspre interior spre exterior – “albire interna” – prin aplicarea produselor chimice de albire la nivelul camerei pulpare (in interiorul coroanei).

Coloratiile pot fi extrinseci (externe) sau intrinseci (interne), iar cauzele aparitiei acestora depind de urmatorii factori:

• varsta – inaintarea in varsta inchide culoarea dintilor prin acumularea de diferite substante colorante si prin uzura fiziologica a structurilor dure dentare;
• culoarea naturala “innascuta” a dintilor – variaza in functie de “echipamentul genetic” al fiecarei persoane; sunt persoane cu dinti naturali mai albi si persoane cu dinti naturali alb-galbui;
• gradul de transluciditate si grosimea stratului de smalt – deasemenea trasaturi genetice;
• obiceiurile alimentare (consumul de substante colorante sau erozive afecteaza nuanta naturala a dintilor);
• gradul de igiena orala;
• obiceiuri vicioase (fumatul);
• anumite medicamente pot determina coloratii (tetraciclina);
• prezenta unei traume ocluzale;
• uzura patologica a suprafetelor prin bruxism.

      Albirea dentara se poate realiza prin urmatoarele metode:

1. in cabinet, cu laserul dentar – presupune folosirea unui gel de albire pe baza de peroxid de hidrogen care este activat prin intermediul unui dispozitiv laser. Aceasta manopera dentara este extrem de confortabila pentru pacient, fiind totodata, nedureroasa, sigura si rapida;
2. la domiciliu – “home bleaching” – concentratiile sunt reduse, nefiind necesara protectia gingivala sau supravegherea directa a medicului; insa, procesul va fi initiat sub directia medicului stomatolog si se vor efectua controale periodice stabilite de catre acesta. Pentru acest tip de albire este necesara realizarea unor gutiere de albire – “mulaje” perfecte ale arcadelor dentare in care pacientul va aplica gelul de albire indicat de catre medicul stomatolog. Aplicarea se va face preferabil seara, gutierele fiind purtate pe tot parcursul noptii iar durata tratamentului va fi individualizata de catre medicul stomatolog – in functie de nuanta ce se doreste a fi obtinuta.
3. prin microabraziune – tehnica de tratament cu sacrificiu minim de substanta dura dentara ce consta in indepartarea discromiilor dentare limitate strict in smalt si care nu au putut fi indepartate prin tehnicile de albire de mai sus.

Este contraindicata albirea in urmatoarele situatii:

• la dintii ce prezinta sensibilitate;
• la tineri sub 14 ani la care camera pulpara este voluminoasa;
• la femeile insarcinate;
• in caz de alergie la una dintre subtantele componente.

Sa luati in considerare faptul ca se vor albi doar dintii dumneavoastra, nu si obturatiile sau lucrarile protetice! Ulterior albirii, este posibil a fi necesara subtituirea acestora pentru a nu exista o discrepanta coloristica!

Care sunt avantajele albirii la domiciliu?

• este o metoda simpla si eficienta;
• substantele utilizate pentru albire se descompun in substante inofensive, ce se gasesc in mod obisnuit in organism;
• efectul de albire este realizat de oxigenul liber, nu de substante concentrate si agresive;

 Recomandari pe durata tratamentului de albire

• evitati consumul de alimente sau lichide colorate (cafea, vin rosu, produse cu coloranti alimentari, bauturi carbogazoase)
• evitati tutunul – substantele cancerigene din tabac pot fi potentate de oxigenul liber
• sub avizul medicului stomatolog, aplicati substante desensibilizante

 Pot aparea efecte secundare precum:

• sensibilitate la coletul dintilor;
• usoara sensibilitate gingivala;

• usoare dureri ale articulatiei temporo-mandibulare.