- Diverse
-
by newdent
Miscarea nefiziologica a dintilor in plan orizontal si, in cazurile grave, in plan vertical, defineste mobilitatea dentara. In mod natural dintii prezinta un foarte mic grad de mobilitate ce le permite sa se adapteze la fortele care iau nastere in cursul masticatiei. Exista o mobilitate dentara fiziologica, de 0,15 mm la dintii monoradiculari si 0,10 mm la cei pluriradiculari (premolarul 1 superior si molarii).
Depasite aceste valori, apar grade variate de mobilitate patologica:
- Gradul 1: 1 mm in plan transversal
- Gradul 2: peste 1 mm in plan transversal
- Gradul 3: mobilitate si in plan transversal si axial
In aceste situatii, medicul stomatolog va stabili cauza mobilitatii dentare. Cele mai frecvente situatii pot consta in existent unui traumatism sau a bolii parodontale. Se va realiza imobilizarea dintilor care poate avea un caracter temporar sau poate fi definitiva.
- se pot realiza pe dinti vitali insa frecvent implica devitalizarea (tratament endodontic)
- pot fi de tip dento-dentar sau dento-maxilar, in functie de ancorare
- se pot utiliza si implanturi endoosoase
- pot fi realizate din metal (sarma de wipla), material fizionomic (compozit) sau lucrari protetice (coroane metalice partiale sau totale solidarizate, de acoperire solidarizate, punti stabilizatoare).
La nivelul frontalilor poate fi utilizata sina (atela) Mamlock ce consta in realizarea de incrustatii pe fata orala cu pivot in canalul radicular. Se poate extinde si la nivelul dintilor laterali. Se confectioneaza cel mai frecvent din aur platinat si se indica datorita proprietatilor superioare de rigiditate, rezistenta, fizionomie si risc redus de descimentare.
Dintii cu mobilitate crescuta (frecvent grad 3) nu pot fi mereu “salvati” prin imobilizare, singurul act terapeutic recomandat ramanand extractia.
