Pedodonție - stomatologie copii

Recomandarea asociațiilor internaționale de stomatologie pediatrică este ca prima vizită să aibă loc odată cu erupția primului dinte de lapte, dar nu mai târziu de vârsta de 1 an. Acest consult timpuriu nu este pentru tratamente, ci pentru a evalua riscul de carii, a vă oferi sfaturi corecte de igienă și alimentație și, cel mai important, pentru a obișnui copilul cu mediul cabinetului fără ca acesta să asocieze vizita cu vreo durere.

Până la vârsta de 2 ani, se recomandă periajul cu o cantitate foarte mică de pastă (cât un bob de orez). După ce copilul învață să scuipe (de obicei în jurul vârstei de 3 ani), se poate trece la o pastă cu fluor adecvată vârstei, cantitatea recomandată fiind cât un bob de mazăre. Foarte important: periajul trebuie supravegheat și refăcut de un adult în fiecare seară, până când copilul dezvoltă dexteritatea necesară.

Traumatismele dentare la joacă sunt extrem de frecvente. Dacă un dinte de lapte a fost lovit, contactați imediat medicul pedodont. Dacă un dinte definitiv a fost complet scos din gingie (avulsie), timpul este critic: găsiți dintele, prindeți-l doar de coroană (partea albă, nu de rădăcină), nu îl frecați, puneți-l într-un recipient cu lapte rece sau ser fiziologic și veniți de urgență la cabinet în primele 30-60 de minute. Dintele poate fi replantat!

Procesul de erupție al unui dinte permanent este unul de durată și variază de la un copil la altul. Din momentul în care dintele începe să străpungă gingia, poate dura între 6 luni și un an până când coroana ajunge la înălțimea completă pe arcadă și intră în contact cu dintele opus. Totuși, este important de știut că dezvoltarea completă a rădăcinii dintelui permanent continuă încă 2-3 ani după ce acesta a devenit vizibil în gură. În această etapă, smalțul “tânăr” este mai moale și mai vulnerabil, motiv pentru care igiena riguroasă și sigilările sunt esențiale.

Da, absolut. La New Dent folosim echipamente radiologice digitale de ultimă generație care emit o doză de radiații extrem de mică. Radiografiile sunt esențiale pentru a depista cariile ascunse între dinți și pentru a evalua dacă dinții definitivi se formează corect sub gingie. Pentru siguranță maximă, copilul va purta întotdeauna un șorț de plumb protector.

Erupția dinților (în special a primilor incisivi și a molarilor) poate provoca iritabilitate, salivație abundentă și gingii umflate. Puteți masa ușor gingiile cu un degetar special din silicon. Jucăriile de dentiție răcite la frigider (atenție, nu la congelator!) sunt foarte eficiente pentru a calma inflamația. Evitați gelurile gingivale care conțin anestezice locale puternice fără a ne consulta în prealabil.

Confortul emoțional al copilului este prioritatea noastră. Pentru procedurile care necesită anestezie locală, folosim o tehnică atraumatică: aplicăm mai întâi un gel special (cu gust de fructe, precum căpșuni sau cireșe) care amorțește complet suprafața gingiei. Abia după ce gingia a “adormit”, medicul va administra anestezicul, astfel încât cel mic să simtă cel mult o ușoară presiune, fără durerea specifică înțepăturii.

Această situație, cunoscută popular sub numele de „dinți în dublu rând”, apare frecvent la nivelul incisivilor inferiori (dinții de jos, din față). Dacă dintele permanent a erupt în spatele celui de lapte, iar acesta din urmă nu se mișcă deloc, este necesară o vizită la medicul pedodont. În cele mai multe cazuri, vom recomanda extracția dintelui de lapte „încăpățânat” pentru a elibera spațiul. Odată ce obstacolul este îndepărtat, presiunea naturală a limbii va împinge, de cele mai multe ori, dintele permanent în poziția sa corectă pe arcadă.