PERICORONARITA

PERICORONARITA - simptome si tratamentPericoronarita reprezinta inflamatia de tip subacut, acut sau cronic a gingiei si a tesuturilor moi adiacente, situata la nivelul unui dinte semiinclus (erupt partial, a perforat incomplet mucoasa acoperitoare). Cel mai frecvent este implicat molarul de minte, indeosebi mandibular, insa poate aparea si la molarul 2 daca acesta este ultimul dinte erupt pe arcada.

Factori favorizanti

  • malpozitia dintelui
  • persistenta unui lambou de mucoasa la nivelul dintelui
  • existenta unei pungi parodontale la nivelul dintelui

Practic, acesti factori favorizeaza retentia resturilor alimentare la acel nivel si, totodata, impiedica indepartarea placii bacteriene prin periaj.

Semne și simptome

  • durere
  • trismus – contractie musculara ce limitează deschiderea gurii
  • halena fetida (respiratie urat mirositoare) prin prezenta unui exudat purulent sub capusonul de mucoasa persistent
  • hipersalivatie
  • adenopatie loco-regionala
  • stare generală alterata

Acestea au un impact important pentru pacienti – in special, imposibilitatea deschiderii gurii decat limitat, ce atrage dupa sine și tulburari de masticatie, fonatie sau fizionomie, pacientul adoptand o pozitie rigida a fetei.

caz pericoronarita

Forme clinice

  1. Pericoronarita acuta
  • Congestiva (catarala) – forma initiala a bolii in care pacientul acuza dureri la presiunea pe zona posterioara molarului 2, perceputa, mai ales, în timpul masticației. La apasarea usoara se poate distinge eliminarea unui lichid apos, amestecat cu sange. Pericoronarita acuta congestiva nu este asociata cu febra si nu alterează substantial starea generala.
  • Supurata – durerea are o localizare similara, insa intensitatea este continua, pulsatila si iradianta în osul mandibular. Deglutitia (inghitirea) va deveni dureroasa, iar edemul tesuturilor va conduce la instalarea trismusului cu o contractura musculara anormala, ce face imposibila deschiderea gurii. Procesul inflamator acut se extinde la mucoasele de vecinatate, infiltrand planseul bucal, portiunea interna a obrajilor. La exercitarea unei presiuni usoare pe capison, se identifica un continut purulent. Starea generala se inrautateste, bolnavul prezentand febra. Totodata este ingreunata alimentarea corespunzatoare si pot aparea dereglari ale somnului.
  1. Pericoronarita cronica

Aceasta forma a bolii este intr-o stransa legatura a molarului de minte cu raporturile de vecinatate pe care le are cu celelalte structuri moi: obrazul și loja amigdaliana. Uneori acestea nu permit eruptia completa a dintelui, favorizand mentinerea unei stari de infectie locala ce nu poate fi indepartata prin mecanisme naturale de drenaj. In acest caz, persista o jena care se poate transforma in durere ce iradiaza spre ureche. Este posibila si o limitare a miscarilor de deschidere a gurii, manifestare care depinde de amploarea zonei de inflamatie.

Complicatiile pot ajunge pana la edem laringian, tromboflebita de sinus cavernos sau septicemie, in lipsa prezentarii la medicul stomatolog si aplicarii tratamentului corespunzator.

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice si antiinflamatoare pentru remiterea episodului acut, dupa care se recomanda extractia molarului de minte in cauza deoarece recidivele sunt frecvente daca persista factorii favorizanti. Se pot administra si miorelaxante (Mydocalmin) daca durerile si contractura musculara sunt puternice.